Muhammad Rafiq este scriitor, blogger și traducător independent, cu o diplomă de Master în literatura engleză de la Universitatea din Malakand.

definiția comediei shakespeariene

comedia shakespeariană este un fel de comedie romantică, care se termină într-o notă fericită printr-o relație matrimonială între diverse caractere. Căsătoria joacă un rol vital într-o comedie tipică shakespeariană. Orice comedie, care urmează modelul comediei modelate de Shakespeare în comediile sale, ar fi denumită comedie shakespeariană. Este total diferit de comedia clasică, în care regulile clasice sunt respectate cu strictețe. O comedie shakespeariană tipică prezintă următoarele caracteristici, care o diferențiază de alte forme de comedii:

dragostea în comedia shakespeariană

Dragostea este esența problemei într-o comedie shakespeariană tipică. Fiecare Comedie shakespeariană se ocupă în principal de tema iubirii. Liniile de început ale celei de-a douăsprezecea nopți ne arată cum Duke Orsino își exprimă dragostea pentru Olivia. Uită-te la următoarele rânduri:

dacă muzica este hrana iubirii, joacă mai departe;

Dă-mi excesul de ea, că, surfeiting,

apetitul poate îmbolnăvi, și așa mor.

(A douăsprezecea noapte de William Shakespeare)

J. W. Lever în cartea sa, elisabetan Love Sonets, remarcă faptul că „în comedia shakespeariană dragostea este mijlocul oricărei împliniri umane. Această orientare are loc fără o spiritualizare a bazei fizice a iubirii. Eroinele lui Shakespeare lipsesc în calitățile sfinte ale amantei Petrarhane. Departe de a-și ridica gândul iubiților deasupra dorințelor de bază, Rosalind îl învață pe Orland cum să curteze, iar Julieta răspunde ardorii lui Romeo atât de sincer încât uită prompt atracțiile caste ale fostei sale doamne.”

tema iubirii trece prin toate comediile lui Shakespeare. De exemplu, există un lanț de dragoste în a douăsprezecea noapte. În această frumoasă comedie, observăm că Viola este îndrăgostită de Orsino, Orsino se îndrăgostește de Olivia, iar Olivia este îndrăgostită de Cesario. De aceea; este cea mai încântătoare comedie a comediilor shakespeariene. Fiecare dintre ei se simte deprimat din cauza iubirii sentimentale unul pentru celălalt.

Căsătoria în comedia shakespeariană

căsătoria joacă un rol important în toate comediile shakespeariene. Devine o obsesie și o preocupare primordială a personajelor principale să se logodească și să se căsătorească cu doamna sau domnul ales de ei. De aceea; putem observa personajele angajate în activități stupide pentru a-și materializa visele de căsătorie. Este elementul căsătoriei care rezolvă toate problemele și pune capăt ghicitorilor de lungă durată și rivalității recurente de-a lungul comediei. De exemplu, în a douăsprezecea noapte, observăm că Viola intră în căsătorie cu Orsino și Olivia se căsătorește cu Sebastian, fratele violei. Astfel, rezolvă problema identității greșite. Olivia ajunge să știe că Cesario este de fapt o femeie, pe nume Viola, în timp ce Orsino ajunge să știe și despre identitatea reală a Viola. Uitați-vă la următoarele rânduri, în care ducele Orsino îl numește pe Cesario, totuși, el a ajuns să știe despre identitatea reală a violei:

„Cesario”, vino;

Pentru că așa vei fi, în timp ce ești bărbat;

dar când în alte obiceiuri ești văzut,

amanta lui Orsino și regina fanteziei sale.

(A douăsprezecea noapte de William Shakespeare)

identitate greșită în comedia shakespeariană

identitatea greșită este o altă caracteristică importantă a comediei shakespeariene. Shakespeare folosește elementul identității greșite în comediile sale pentru a crea distracție și ironie. Este unul dintre cele mai bune instrumente pentru Shakespeare pentru a da o întorsătură poveștii și pentru a atinge scopul de a oferi divertisment cititorilor săi. Identitatea greșită este produsă în a douăsprezecea noapte prin introducerea gemenilor, adică., Sebestian și Viola, care se confundă reciproc cu alte personaje. De exemplu, Sebastian este confundat cu Cesario de Olivia, în timp ce Viola este greșit considerată a fi un bărbat. Deși, ea este o fată, dar ea este considerată a fi un bărbat ca ea se deghizează ca un servitor al Ducelui Orsino. În mod similar, în negustorul din Veneția, Portia se deghizează în Balthazar pentru a acționa ca avocat pentru a-l apăra pe Antonio împotriva lui Shylock, care este hotărât să-i taie un kilogram de carne de pe corp pentru că nu i-a plătit (Shylock) datoria. Astfel, identitatea greșită este parte integrantă a comediei shakespeariene.

ce este jocul de cuvinte?

potrivit Enciclopediei Britinica:

” joc de cuvinte, numit și paronomasia, o utilizare plină de umor a unui cuvânt în așa fel încât să sugereze semnificații sau aplicații diferite sau un joc de cuvinte, ca în utilizarea cuvântului inele în următoarea rimă de pepinieră:

călărește un cocoș-cal la Banbury Cross,
pentru a vedea o doamnă frumoasă pe un cal alb;
inele pe degete și clopote pe degetele de la picioare,
va avea muzică oriunde merge. „

joc de cuvinte în comedia shakespeariană

joc de cuvinte este o figură de stil, în care sunetul unui cuvânt este folosit în așa fel într-o propoziție încât poate crea un fel de confuzie în ceea ce privește semnificațiile sale pentru cititori. Shakespeare este un mare iubitor de jocuri de cuvinte și le folosește frecvent în toate comediile sale pentru a crea distracție, râs și confuzie în mintea cititorilor săi. El lasă cititorii să obțină sensul pentru ei înșiși din jocurile de cuvinte folosite de el. Jocurile sale de cuvinte pot fi amuzante, stupide și indecente. Oricare ar fi cazul, cititorul este uimit de stăpânirea lui Shakespeare asupra utilizării jocurilor de cuvinte în comediile sale. Uită-te la următoarele rânduri luate din A douăsprezecea noapte, în care Shakespeares joacă cu punctele de cuvânt:

Clown: nu așa, nici; dar eu sunt rezolvat pe două puncte.

MARIA: dacă una se rupe, cealaltă va rezista; sau, dacă ambele

se rup, îți cad gâturile.

(A douăsprezecea noapte de Shakespeare)

uitați-vă la un alt exemplu din aceeași comedie, în care Shakespeare joacă pe cuvântul culoare:

MARIA: Nu, ori spune-mi unde ai fost, ori nu-mi voi deschide buzele atât de larg ca un fir de păr să intre în calea scuzei tale. Doamna mea te va spânzura pentru absența ta.

clovn: Las-o să mă spânzure. Cel care este bine spânzurat în această lume nu trebuie să se teamă de culori.

(A douăsprezecea noapte de Shakespeare)

aici, cuvântul culoare înseamnă înșelăciune lumească, dar pe de altă parte înseamnă și lațuri sau ștreanguri.

sondaj:

umor în comedia shakespeariană

fără umor, nici o piesă de teatru nu poate fi considerată o comedie. Mai degrabă, ar fi numit ca o tragedie. De aceea; ca și alte comedii, umorul este o parte integrantă a comediei shakespeariene. Shakespeare este maestrul producerii râsului robust și a distracției prin diferite mijloace în comediile sale. El produce umor prin jocuri de cuvinte, ironii, mascaradă, glume licențioase, identitate greșită și satiră. Trebuie reținut că Shakespeare folosește umorul în așa fel încât să râdem de nebuniile ființelor umane în loc să le urăm. Astfel, el folosește umorul ca o modalitate de satiră ușoară în loc să lovească nebuniile ființelor umane. Uitați-vă la următoarele rânduri preluate din noaptea a douăsprezecea, care ne face să râdem când le citim:

„Nu, domnule, locuiesc lângă biserică.”

„ești un om al Bisericii?”

” nu contează, Domnule; eu trăiesc lângă Biserică; căci locuiesc în casa mea și casa mea stă lângă biserică.”

(A douăsprezecea noapte de Shakespeare)

în negustorul din Veneția, fiica lui Shylock fuge cu un bărbat creștin și se căsătorește cu el. Reacția lui Shylock la situație este, desigur, foarte comică. Uitați-vă la următoarele rânduri preluate de la comerciantul din Veneția:

Shylock: „fiica mea! O, Ducații mei!- O, fiica mea!

a fugit cu un creștin!- O, Ducații mei creștini!”

(negustorul din Veneția de Shakespeare)

bufonerie în comedia shakespeariană

bufonerie este o altă caracteristică a comediei shakespeariene. Fiecare comedie a lui Shakespeare are un prost sau un clovn, care oferă umor în piesă. Fool este un tip special de personaj dintr-o comedie tipică shakespeariană, care a primit darul lui gab. Sunt înțelepți și știu să răspundă unei persoane în timpul unei dispute. Ei vorbesc în așa fel încât să poată obține mai bine de oameni. Shakespeare le folosește pentru a crea distracție, umor și râs în comediile sale. Ele sunt foarte asemănătoare cu jokerii și jesterii, care amuză oamenii prin remarcile lor pline de spirit și amuzante. Unul dintre cele mai bune scopuri ale utilizării clovnilor în comedii este acela că acționează ca mesager și mediator între diferite personaje. Observăm în negustorul din Veneția că clovnul este folosit pentru a face schimb de mesaje între îndrăgostiți, adică Lorenzo și Jessica. Astfel, avem Feste în a douăsprezecea noapte, Launcelot în negustorul din Veneția și Touchstone în așa cum vă place.

final fericit în comedia shakespeariană

toate comediile shakespeariene se termină într-o notă fericită. Este pertinent să menționăm aici că majoritatea comediilor shakespeariene se termină în căsătorie. În cele din urmă, personajele principale s-au căsătorit cu iubitul lor. În a douăsprezecea noapte, s-ar putea să fi observat că Duke Orsino se căsătorește cu Viola și Olivia se căsătorește cu Sebastian. În mod similar, comerciantul Veneției se termină și pe o notă fericită. Antonio este salvat de la a da o jumătate de kilogram de carne din corpul său lui Shylock. Astfel, fiecare comedie shakespeariană se termină fericit și problemele sunt rezolvate.

Hot Topics:

• sonetul: Definiție, Tipuri& caracteristici
• Oda: Definiție, Tipuri& caracteristici
• epicul: Definiție, Tipuri& caracteristici

2014 Muhammad Rafiq

Sweety Jha pe 20 octombrie 2018:

este foarte bun pentru a face note

Izabella pe 22 februarie 2015:

, discursul de aseară a fost foarte comic. Fie nu înțelege (adică crede ceea ce spune), fie își denaturează în mod conștient viziunea asupra propriei președinții (adică joacă rolul omului de PR, mai preocupat de opinia publică și de abordarea istoriei asupra lui decât de o evaluare onestă). Cred că președinția sa a fost o combinație a acestor două abordări. Fără prea multă gândire, ar trebui să-i dau lui Bush mantia Macbeth (deși paralelele nu sunt perfecte) cu Dick Cheney îndeplinind rolul Lady Macbeth (deși, sunt sigur că este mult prea arogant pentru a înnebuni vreodată. Îmi place ideea că el rătăcește pe holuri noaptea încercând să-și scoată sângele de pe mâini) . Partizanul Rancor ctareinly își amintește feudul Montague / Capulet de la Romeo și Julieta, dar nu există cu adevărat un rol pentru el în acea piesă. Dar, asta e doar de pe manșetă. O să mă mai gândesc.

Muhammad Rafiq (autor) din Pakistan pe 12 decembrie 2014: