malformația Chiari i continuă să inspire controverse. Există încă dezbateri despre opțiunile chirurgicale. Scopul acestui studiu este de a evalua rezultatul pe termen lung al procedurii de decompresie a fosei posterioare (PFD) în tratamentul malformației Chiari i la adulți, concentrându-se asupra unor factori sau aspecte tehnice care ar putea influența rezultatul. Patruzeci și șase de pacienți adulți cu malformații Chiari I operate de PFD fac obiectul acestui studiu. Grupul a inclus 21 de bărbați și 25 de femei, cu vârsta medie de 37,4 ani. Pacienții au fost împărțiți în două grupuri: grupul I (32 cazuri) cu syringomyelia și grupul II (14 cazuri) fără syringomyelia. Grupul I a fost subdivizat în continuare în trei subgrupe în funcție de procedura chirurgicală adoptată: grupul Ia (12 cazuri) operat doar de PFD, grupul Ib (14 cazuri) operat de PFD cu al patrulea șunt ventricular și grupul Ic (șase cazuri) operat de PFD și șuntul syringosubarahnoid. Toate cazurile incluse în grupul II au fost operate numai de PFD. În grupul I, simptomele s-au îmbunătățit în 14 cazuri (43,8 %) și s-au stabilizat în 18 cazuri (56,3 %), în timp ce în grupul II, simptomele s-au rezolvat în zece cazuri (71,4 %) și s-au îmbunătățit în patru cazuri (28,6 %). Imagistica prin rezonanță magnetică postoperatorie a arătat că syrinx a fost rezolvat în 21 de cazuri (65,6 %), îmbunătățit în șapte cazuri (21,9%) și neschimbat în patru cazuri (12,5 %). Dintre perioada medie de urmărire (5,8 ani), recurența simptomelor a apărut în cinci cazuri (10,9 %), toate fiind incluse în grupul I și au fost redeschise din nou. Decompresia fosei posterioare este recomandată ca tratament de alegere în malformația Chiari i adultă cu sau fără siringomie. Prezența siringomieliei prezice un răspuns mai puțin favorabil la intervenția chirurgicală. Manevrarea syringosubarahnoidă nu a îmbunătățit rezultatul pe termen lung, nici clinic, nici radiologic. Implantarea unui al patrulea șunt ventricular în cazurile de siringomie asociată cu aderențele la foramenul Magendie scade semnificativ incidența recurenței pe termen lung. Pentru cazurile recurente, se recomandă reexaminarea decompresiei inițiale a fosei posterioare înainte de a se lua în considerare gestionarea directă a syrinxului.