cefalopodele coleoide (sepie, calmar și caracatiță) au apărut din strămoșii lor decojiți în timpul Devonianului târziu; s-au diversificat în Jurasic, dar nu au radiat substanțial până la Terțiar. De atunci au evoluat împreună cu peștele (1). Calmarii sunt mai puțin eficienți energetic decât peștii (2), dar au supraviețuit alături de ei evoluând strategii de reproducere și hrănire extrem de oportuniste (3, 4), precum și jetarea rapidă și cernelurile pentru evadare și apărare. Se știe puțin despre strategiile de istorie a vieții formelor fosile, dar singurele cefalopode cu coajă supraviețuitoare, nautilusurile, au o durată de viață relativ lungă și sunt iteropare; adică, în comun cu majoritatea membrilor altor clase de moluște, se reproduc de mai multe ori în timpul vieții. În schimb, toate celelalte cefalopode vii sunt, în general, de scurtă durată (de obicei 1 an) și au reproducere monociclică și o istorie de viață semelară. Coleoizii semelpari de scurtă durată sunt tipificați de calmarul ommastrefid de latitudine medie, care oferă modelul de bază considerat aici. Această familie este relativ primitivă și bine cunoscută din punct de vedere biologic. Membrii săi sunt în esență monociclici, dar unele specii își pot depune ouăle în loturi (5, 6), deși nu există dovezi în acest sens în reproducerile de laborator (7). Majoritatea calmarului loliginid, cel puțin în mările temperate, au un ciclu de viață similar cu cel al ommastrefidelor, în ciuda faptului că au obiceiuri de reproducere diferite. O comparație a energeticii pe viață și a modelului de creștere a moluștelor bentonice, iteropare, cu cele ale ommastrefidelor pelagice, semelpare, arată că, deși unele calmaruri pot atinge o lungime de 1 m sau mai mult, alocarea resurselor lor energetice între componentele de creștere este în esență caracteristică vieții timpurii, în special în primul an, a formelor iteropare. Bugetul energetic pe durata vieții acestor calmari pare să fi evoluat prin progeneză fiziologică, proces în care maturarea este accelerată, în timp ce alte aspecte ale fiziologiei sunt mai tipice pentru minori.