o serie de poliacrilați de sodiu (NaPA), având greutăți moleculare (MW) cuprinse între 2500 și 5500 g. mol-1, au fost utilizați ca aditivi în mediul de precipitare a carbonatului de calciu (CaCO3). Metode analitice, cum ar fi difracția cu raze X, microelectroforeza (ME) și microscopia electronică de scanare (SEM), au fost apoi efectuate pentru a determina polimorfii, potențialul zeta și morfologia particulelor finale CaCO3. Datele cu raze X indică faptul că particulele finale CaCO3 au doi polimorfi coexistenți, calcit și vaterit. Fracția vaterită, fv, se constată că variază în funcție de concentrația NaPA și Mw. Datele ME indică faptul că pentru particulele de CaCO3, potențialul Zeta, inqq, variază în funcție de concentrația de NaPA, Cpoly (g. L−1) și atinge magnitudinea minimă, zmin la o valoare dată a raportului calciu-polimer R=/Cpoly (r~ 0,4 mol.g-1, oricare ar fi valoarea polimerului MW). Mai mult, la 0XT=zmin, fracțiunea Vaterită a particulelor CaCO3 atinge valoarea maximă, fv = FV max. Micrografele obținute prin studiul SEM arată că o scădere a raportului calciu-polimer R, duce la o scădere a dimensiunii particulelor CaCO3. Mecanismul prin care NaPA modifică proprietățile suprafeței CaCO3, implică formarea de capa comple lucrarea de față. La un raport optim calciu-polimer R= / Cpoly (r~ 0,4 mol.g-1), efectul general al polimerului conduce la inhibarea creșterii și reducerea potențialului zeta, a particulelor CaCO3.