ca un addendum la postările despre Sfântul Lazăr și Bătălia de la Kosovo, mă întorc la unul dintre romanele mele preferate. Există o referință interesantă, care trece la Kosovo în Dracula, unde Stoker (sau poate Contele?) și Leonard Wolf în nota sa despre pasaj mi se pare că interpretează greșit semnificația Kosovo în rândul popoarelor ortodoxe din Balcani. În cursul lecției sale de istorie târzie, Contele îi spune lui Jonathan Harker (Bram Stoker, Dracula adnotată, ed. Leonard Wolf, illust. S nr. 31 , p. 31):

Cine mai bucuros decât noi, în toate cele patru națiuni, a primit „sabia sângeroasă”, sau la chemarea ei războinică s-au adunat mai repede la standardul Regelui? Când s-a răscumpărat acea mare rușine a națiunii mele, rușinea Cassovei, când steagurile Valahului și ale maghiarilor au coborât sub semilună, cine a fost decât unul din rasa mea care, ca voievod, a traversat Dunărea și l-a bătut pe Turc pe propriul său pământ? Acesta a fost un Dracula într-adevăr!

mi se pare că este mai degrabă idiosincratic pentru Dracula să numim Kosovo „acea mare rușine a națiunii mele”, când sârbii înșiși au considerat că este fie glorios— „totul era sfânt și onorabil și acceptabil pentru Dumnezeu milostiv” spun poeții (qtd. în Părintele Iustin, ‘viața Sfântului și Marelui Mucenic țar Lazăr al Serbiei’, misterul și semnificația bătăliei de la Kosovo, trad. Fr Todor Mika& fr Stevan Scott , p. 39)—sau cel puțin în conformitate cu natura tragică a lucrurilor (per Simic). Din păcate, problema este agravată de nota lui Wolf, unde îl citează pe William Stearns Davis în sensul că ‘bătălia de la Kossova a dovedit că era dincolo de puterea poporului Balcanic să-i întoarcă pe intruși din Asia’ (qtd. în Stoker, p. 32, n. 17). În mod evident, acest lucru nu a fost înțelegerea sârbilor despre bătălie.