fundal insuficiența suprarenală Centrală (CAI) se caracterizează prin afectarea secreției de adrenocorticotropină (ACTH) din cauza unei boli sau leziuni ale hipotalamusului sau hipofizei, ceea ce duce la o producție redusă de cortizol. Suspiciunea CAI apare mai frecvent la pacienții cu tumori hipofizare, iradiere craniană/intervenție chirurgicală/leziune/infecții, precum și după retragerea glucocorticoizilor exogeni. Cu toate acestea, un diagnostic tardiv nu este neobișnuit, deoarece CAI poate prezenta semne sau simptome nespecifice, cum ar fi oboseala sau hiponatremia. Conținut baza de date PubMed a fost căutată (anii 1980-2018), folosind „insuficiență suprarenală Centrală” și „deficit de ACTH” ca cuvinte cheie. Ulterior, au fost căutate secțiuni de referință ale articolelor preluate. Rezumat testele dinamice sunt necesare atunci când nivelurile bazale de cortizol dimineața nu sunt suficiente pentru a exclude sau a confirma CAI. Testul scurt Synacthen (SST) este cel mai utilizat, iar liniile directoare ale Societății Endocrine recomandă un vârf de cortizol >500 nmol/l pentru a exclude CAI. În ciuda pragurilor, înțelegerea probabilității de pretestare a deficienței ACTH (fondul clinic al pacientului) este esențială, deoarece precizia diagnosticului SST în cazul unui rezultat negativ este suboptimă. Terapia de substituție cu glucocorticoizi, capabilă să reproducă ritmul circadian al cortizolului, este necesară la pacienții cu CAI; tratamentul cu fludrocortizon nu este necesar. Medicamentele glucocorticoide cu acțiune scurtă (hidrocortizon sau acetat de cortizon) sunt cele mai utilizate; în zilele noastre se recomandă doze mai mici decât cele utilizate anterior pentru a reduce comorbiditățile legate de cortizol. Rezultate promițătoare au fost obținute cu hidrocortizon cu eliberare modificată, în special în ceea ce privește metabolismul glucozei la pacienții cu insuficiență suprarenală primară. Outlook un diagnostic clinic precis și o terapie individualizată atentă sunt obligatorii la pacienții cu CAI.