primele abordări științifice și experimentale ale studiului formării lichidului cefalorahidian (LCR) au început cu aproape o sută de ani în urmă. În ciuda faptului că cercetătorii sunt interesați atât de mult timp, unele aspecte ale formării CSF sunt încă insuficient înțelese. Astăzi se crede, în general, că formarea CSF este un proces metabolic activ consumator de energie care apare în principal în ventriculele cerebrale, în plexurile coroide. Formarea LCR, împreună cu absorbția și circulația LCR, reprezintă așa-numita ipoteză clasică a hidrodinamicii LCR. În ciuda acceptării generale a acestei ipoteze, există o serie considerabilă de rezultate experimentale care nu susțin ideea naturii active a formării CSF și ideea că plexurile coroide din interiorul ventriculilor creierului sunt principalele locuri de formare. Scopul principal al acestei revizuiri este de a rezuma înțelegerea actuală a formării CSF și de a compara această înțelegere cu rezultatele experimentale contradictorii obținute până în prezent. Și, în sfârșit, să încercăm să oferim o explicație fiziologică prin care aceste contradicții ar putea fi evitate. Prin urmare, am analizat principalele metode care studiază formarea CSF, care au permis o astfel de înțelegere și au prezentat deficiențele acestora, care ar putea fi și un motiv pentru interpretarea eronată a rezultatelor obținute. O metodă recentă de determinare apeductală directă a formării CSF este prezentată mai detaliat. Pe de o parte, oferă posibilitatea unei perspective directe asupra formării CSF și, pe de altă parte, indică în mod clar că nu există o formare netă de CSF în interiorul ventriculilor creierului. Aceste rezultate sunt contradictorii ipotezei clasice și, împreună cu alte rezultate contradictorii menționate, susțin cu tărie o nouă ipoteză de lucru recent propusă asupra hidrodinamicii CSF. Conform acestei noi ipoteze de lucru, CSF este produs permanent și absorbit în întregul sistem CSF ca o consecință a filtrării și reabsorbției volumului de apă prin pereții capilari în țesutul cerebral înconjurător. Schimbul de LCR între întregul sistem LCR și țesutul înconjurător depinde de condițiile fiziologice (Pato)care predomină în aceste compartimente.