neocortexul este sediul multor funcții cognitive superioare care sunt unice pentru oameni, cum ar fi vorbirea noastră sau capacitatea de a învăța. Această parte a creierului s-a extins foarte mult în evoluția umană, iar un aspect cheie al acestei expansiuni este plierea suprafeței corticale. Prin urmare, este esențial să înțelegem mai bine modul în care creierul uman se îndoaie. Pentru a investiga acest lucru, cercetătorii de la MPI-CBG, în colaborare cu colegii de la IPF și UKD, au examinat rolul potențial al matricei extracelulare în formarea pliurilor creierului. Matricea extracelulară, o rețea macromoleculară tridimensională non-celulară, a fost asociată anterior cu expansiunea neocortexului. Cercetătorii s-au concentrat pe trei proteine din matricea extracelulară: hialuronan și proteoglican link protein 1 (HAPLN1), lumican și colagen I. Dr.Katherine Long, autorul principal al studiului, explică: „când am adăugat aceste trei proteine la culturile de țesuturi ale neocortexului uman fetal, suprafața corticală a început să se îndoaie. Această pliere a fost legată de o creștere a acidului hialuronic, care s-a dovedit a fi esențială pentru pliere.”Experimentele ulterioare au arătat: Când acidul hialuronic a fost redus în țesut, efectul celor trei proteine asupra procesului de pliere a fost blocat, iar plierea a fost fie oprită, fie chiar inversată.Wieland Huttner, care a supravegheat studiul, rezumă: „studiul nostru oferă o legătură lipsă între studiile genetice și biofizice anterioare. Vă prezentăm un nou model de sistem pentru a studia plierea țesutului neocortex uman. Acest sistem oferă, de asemenea, o perspectivă asupra tulburărilor dezvoltării creierului uman.”
