Cloud computing este un model pentru a permite accesul la rețea omniprezent, convenabil, la cerere, la o piscină comună de resurse de calcul configurabile (de exemplu, rețele, servere, stocare, aplicații și servicii) care pot fi furnizate rapid și eliberate cu efort minim de gestionare sau interacțiune cu furnizorul de servicii. Acest model de cloud computing este compus din cinci caracteristici esențiale, trei modele de servicii și patru modele de implementare.

autoservire la cerere.

Un consumator poate furniza în mod unilateral capabilități de calcul, cum ar fi timpul serverului și stocarea în rețea, după cum este necesar în mod automat, fără a necesita interacțiunea umană cu fiecare furnizor de servicii.

acces larg la rețea.

capabilitățile sunt disponibile prin rețea și accesate prin mecanisme standard care promovează utilizarea de către platforme client eterogene subțiri sau groase (de exemplu, telefoane mobile, tablete, laptopuri și stații de lucru).

punerea în comun a resurselor.

resursele de calcul ale furnizorului sunt reunite pentru a servi mai mulți consumatori folosind un model multi-chiriaș, cu diferite resurse fizice și virtuale alocate și realocate dinamic în funcție de cererea consumatorilor. Există un sentiment de Independență a locației prin faptul că, în general, clientul nu are control sau cunoștințe asupra locației exacte a resurselor furnizate, dar poate fi capabil să specifice locația la un nivel mai ridicat de abstractizare (de exemplu, țară, stat sau centru de date). Exemple de resurse includ stocarea, procesarea, memoria și lățimea de bandă a rețelei.

elasticitate rapidă.

capabilitățile pot fi furnizate elastic și eliberate, în unele cazuri automat, pentru a se extinde rapid spre exterior și spre interior proporțional cu cererea. Pentru consumator, capacitățile disponibile pentru aprovizionare par adesea nelimitate și pot fi însușite în orice cantitate în orice moment.

serviciu măsurat.

sistemele Cloud controlează și optimizează automat utilizarea resurselor prin utilizarea unei capacități de măsurare la un anumit nivel de abstractizare adecvat tipului de serviciu (de exemplu, stocare, procesare, lățime de bandă și conturi de utilizator active). Utilizarea resurselor poate fi monitorizată, controlată și raportată, oferind transparență atât furnizorului, cât și consumatorului serviciului utilizat.