Carl Stumpf, (născut la 21 aprilie 1848, Wiesentheid, Franconia Inferioară, Bavaria —a murit Dec. 25, 1936, Berlin), filozof German și psiholog teoretic remarcat pentru cercetările sale asupra psihologiei muzicii și tonului.
Stumpf a fost influențat de filosoful Franz Brentano, fondatorul psihologiei actului sau intenționalismului. Numit lector (Privatdozent) la Universitatea din G. A. În 1870, el a scris prima sa lucrare importantă, Unixber den psychologischen Ursprung des Raumvorstellung („originile psihologice ale percepției spațiale”) trei ani mai târziu și la scurt timp după aceea a fost numit profesor la Universitatea din W. A. Oktocrzburg. În 1875 a început experimente pentru Tonpsihologie, 2 vol. (1883-90; „Psihologia tonului”), finalizat în cursul profesoratelor la universitățile din Praga (1879), Halle (1884) și Munchen (1889). Această lucrare a fost importantă nu numai pentru raportarea rezultatelor experimentelor sale, ci și pentru revizuirea conceptelor de psihofizică, care încearcă să facă măsurători cantitative ale stimulilor fizici și ale senzațiilor pe care le produc.
În 1894 Stumpf a intrat în cea mai influentă fază a carierei sale ca profesor de Filosofie și director al Institutului de psihologie experimentală de la Universitatea Friedrich-Wilhelm, Berlin. Continuându-și cercetările în domeniul psihologiei tonului, a fondat Revista Beitrul zur Akustik und Musikwissenschaft („contribuții la acustică și Muzicologie”) în 1898 și în 1900 a înființat o arhivă de muzică primitivă. A fost, de asemenea, cofondator al Societății de Psihologie a Copilului din Berlin (1900). În două lucrări importante din 1907, el a subliniat că studiul experimental al experienței senzoriale și imaginare (de exemplu, imagini, sunete, culori) este antecedent studiului funcțiilor mentale (de exemplu, perceperea, voința, dorința). Astfel, el a atras în psihologie propria sa versiune a fenomenologiei, filosofia care se concentrează pe examinarea fenomenelor conștiente. Până la retragerea lui Stumpf din Berlin în 1921, institutul său a avut numeroși studenți care au dezvoltat ulterior o fenomenologie experimentală.
