de fiecare dată când o celulă se divide, trebuie să-și reproducă ADN-ul pentru a oferi o copie celor două celule fiice. Acest proces începe în regiuni specifice din genom, cunoscute sub numele de ” origini ale replicării.”Un număr de proteine se adună în aceste locuri într-un mod ordonat și secvențial. Cu toate acestea, etichetele moleculare trebuie adăugate la acest complex proteic de enzime specifice înainte ca replicarea să poată iniția.
menținerea unui program temporal pentru inițierea replicării
dialogul molecular care duce la activarea originilor de replicare trebuie să fie strict controlat pentru a preveni replicarea să apară prea rapid, supraîncărcând astfel sistemul. „În condiții normale, există mult mai multe origini de replicare decât sunt utilizate de fapt. Bănuim că în celulele precanceroase multe dintre aceste origini în mod normal latente sunt activate în mod necorespunzător”, notează David Shore, profesor la Departamentul de Biologie Moleculară al UNIGE. Există garanții care intervin direct la nivelul originii replicării? Aceasta este ceea ce cercetătorii de la UNIGE au încercat să afle folosind drojdie, o ciupercă unicelulară care este folosită ca organism model, deoarece funcționează în multe privințe ca o celulă de mamifere. „Am vrut să determinăm rolul posibil al unei proteine numite Rif1, deoarece a fost implicată recent în controlul replicării ADN-ului în mai multe organisme, inclusiv drojdie și celule umane”, relatează Stefano Mattarocci, autorul principal al studiului.în colaborare cu cercetătorii de la Institutul Friedrich Miescher din Basel și Centrul Medical al Universității Vanderbilt din Nashville (Statele Unite), biologii au descoperit că Rif1 reglează momentul replicării ADN-ului acționând direct la nivelul originilor replicării. „Rif1 recrutează o enzimă specifică numită PP1, care va elimina” etichetele „moleculare necesare pentru a începe procesul de replicare”, explică Maksym Shyian, co-autorul principal al articolului.
legarea Rif1 de această enzimă limitează declanșarea prematură a replicării ADN-ului. „Aceste măsuri de protecție fac probabil parte dintr-un sistem care previne stresul de replicare a ADN-ului”, relatează David Shore. Acest stres, care este indus în special în leziunile precanceroase, se caracterizează printr-o rată crescută de replicare a ADN-ului, care provoacă deteriorarea ADN-ului și instabilitatea genomului, factori majori ai formării tumorilor.
